Aug 092011
 

Dragii mei, desi trebuie sa recunosc faptul ca-mi este foarte greu sa scriu aceste randuri si sa gasesc formula cea mai potrivita pentru a exprima ceea ce simt si gandesc, cumva trebuie si sunt obligat sa vin cu un fel de explicatie.

De mai bine de 3 ani dezvolt si incerc sa cresc un proiect in care am crezut foarte mult, un proiect ce-mi doream sa devina suficient de matur si important incat sa se poata sustine prin ceea ce este. Am investit bani, suflet, timp, energie, creativitate, poate si ceva inteligenta (nu stiu daca suficienta) si mai ales speranta. Speranta ca va fi un proiect care va face diferenta. Am incercat de nebun si aproape impotriva tuturor “specialistilor” si a celor ce ma sfatuiau ca nu este bine ce fac, sa creez un spatiu interactiv si prietenos pentru bloggerii romani. Am plecat de la premisa ca blogosfera poate fi abordata si din alta perspectiva decat cea pe care incercau sa o seteze unii dintre jucatori. Am indraznit sa am credinta ca nu exista “bloggeri mari” sau “bloggeri mici” si ca sunt suficiente cateva valori simple si de bun simt cum ar fi respectul, decenta si responsabilitatea, pentru a aduna sub aceeasi umbrela, intr-o comunitate, oameni care la randul lor cred in aceste valori. In mare parte am reusit, dar trebuie sa recunosc ca am facut asta platind “preturi” mai mari decat imi permiteam.

Dincolo de povestea romantata a portalului tB.ro , exista si partea mult mai pragmatica sau chiar cinica a dezvoltarii si sustinerii acestui proiect. Unii dintre apropiati stiu detaliile, iar unii dintre voi pot sa intuiasca o parte. Am renuntat, in tot acest timp, la foarte multe lucruri pentru a face ca site-ul sa mearga si comunitatea sa creasca, dar din pacate am ajuns in punctul in care, pur si simplu, nu mai am la ce sa renunt. Trebuie sa recunosc faptul ca am gresit si ca m-am aruncat intr-un joc pe care nu-l cunosteam, pe care l-am subestimat si pe care, desi l-am invatat intre timp, trebuie sa-l abandonez si sa ma ridic de la masa. Nu mai am cu ce sa joc.

Sunt singurul vinovat, nu pot acuza pe nimeni de nimic, insa ma bucur ca am trait si aceasta experienta. Am invatat lucruri noi despre oameni, despre prietenie, despre mine si chiar despre online. Cu siguranta, cea mai valoroasa lectie pe care am primit-o este cea despre mine. Un bun prieten, ma intreba cu indignare, stiind alte lucruri pe care le-am facut pentru altii si cunoscand si toata povestea acestui proiect, cum de nu am reusit sa fac performanta pentru mine cand in alte situatii si pentru altii am facut aproape minuni. Nu numai ca a durut si a ars precum un fier incins, intrebarea mi-a dat o buna ocazie de a reflecta putin la ultimii ani si la cine sunt. Raspunsul, asa cum a venit el intr-un tarziu, poate ca nu este cel mai bun, dar este cu certitudine unul incomod pentru mine si cred ca defineste o parte din ceea ce sunt: Am fost mult mai responsabil cu banii altora, decat cu banii mei.

Ca sa nu lungesc inutil povestea, oricum nu ar schimba cu nimic situatia, iar registrul reactiilor va fi cu siguranta acelasi, am sa anunt scurt si sec faptul ca tB.ro , toateBlogurile.ro, ZtB.ro, VtB.ro si ADtB.ro se inchid pe data de 15 Septembrie 2011.

Multumesc, din suflet, tuturor celor care au fost alaturi de acest proiect, tuturor celor ce au crezut ca e posibil si au contribuit, tuturor celor care ne-au dat idei, tuturor celor care s-au opus si ne-au ambitionat, tuturor celor care vor intelege situatia si se vor rezuma doar la a constata simplu ca: toateBlogurile.ro nu mai este!

Va multumesc si-mi cer iertare!

Toate bune!

Victor Catalin

Ps
Nu, nu am facut spam! :)

ps2

Continuarea aici

  54 Responses to “tB.ro – Scrisoare de bun ramas”

  1. […] de dupa anuntarea inchiderii platformei, m-au pus pe ganduri si m-au facut sa incerc sa gasesc cel mai bun raspuns la intrebarea “oare e […]

  2. […] navigation ← Previous Next […]

  3. […] '; document.write(Cica_content); In 9 august 2011 un proiect important din blogosfera isi anunta retragerea. Era o pierdere imensa pentru acest fenomen. Vestea a starnit nenumarate reactii in online, […]

  4. Nu le vinzi?

  5. Deoarece activitatea mea aici,a fost una modesta si uneori chiar mi-am dorit ca acei vizitatori(fie ei amici de pe “Toate Blogurile”) ai blogului meu sa lase un simplu comentariu,asa incat m-am dezamagit.Nu voi cere nimanui sa faca , acest lucru daca nu doreste.Apreciez eforturile depuse de d-voastra,sa mentineti la standarde ridicate portalul si toate celelalte ce tin de tehnica,psihologie,arta,rabdare,sens,
    culoare,frumusete,timp,bani….etc.Daca acest comentariu poate schimba in bine soarta, a tot ce inseamna portalul,considerati-l ca unul pozitiv,afirmativ!Imi voi cere scuze celor carora nu le-am raspuns invitatiilor si poate ne vom regasi in alte locuri,chiar pe blogurile noastre,sau pe imensul Facebook,ca tot e la moda.Toate bune!Ganduri bune!:-)

  6. Imi pare rau ca se inchide tb-ul, pacat.

  7. Cum sa inchizi tB.ro? Eu unde imi mai pun link-urile? …. glumesc, vreau sa-ti spun un singur lucru la care sper sa te gandesti: nu iti cunosc povestea dar am si eu un website (fitness-god.ro) facut de mine si un blog care este prezent aici. Deci stiu cat de cat cum sta treaba. Te rog sa te gandesti la doua lucruri inainte sa iei decizia finala:
    Pentru ce ai facut toate astea? Pentru bani? Sau din Hobby?
    Cocluzia este simpla si anume daca este un hobby, un vis devenit realitate, raspunsul este unul singur ” trebuie sa continui!”. In schimb daca este pentru bani din pacate iti va fi foarte greu.
    Iti urez succes indiferent de decizia ta si iti multumesc pentru tot ce-ai facut pentru noi toti bloggeristi!

  8. Nu am înţeles niciodată, recunosc, care a fost chestia că am pus pe blog, bannerul ala cu înscris pe toate blogurile. Pesemne faptul că eu consider că socializarea se face în real şi nu în virtual. Pentru că nu am fost spălat pe creier, înţeleg că scopul este de a transfera relaţiile interumane în virtual. Pentru că aşa oamenii pot fi transformaţi în sclavi perfecţi, a căror revoltă împotriva stăpânilor va fi în virtual, adică un mare fâs. Bineînţeles că am explodat când fiica mea de 16 ani, mi-a trimis pe mess “tati zi lui mami că mie foame să-mi pună ceva să mănânc”, ea fiind în camera ei, eu cu soţia în sufragerie. S-au când mi-a dat telefon din camera ei, să văd ce are netul că nu-i mai merge.Routerul fiind la mine în cameră. Am calculator din 1982, dar nu am cont pe facebook,twiter,linkedin, etc, adică vreau ca securitatea lor să muncească pe teren, să strângă date despre oameni, cum făcea securitatea comunistă, nu să stea la birou, sclavii pe plantaţie, iar ei le fac fişe individuale. Pentru că dacă am fost împuşcat în decembrie 1989, nu am fost pentru modernizarea securităţii, ci pentru libertate şi o viaţă de om, nu de sclav. Aşa că e suficient să folosim internetul pentru a colecta vreo informaţie utilă nouă, sau pentru comunicare. Nici într-un caz pentru socializare. Cea mai bună dovadă, este că blogul de la ong-ul pe care l-am făcut (ARCSA)nu este adus la cunoştinţă nimănui de nimeni. Cine ajunge pe el, bănuiesc că din greşeală ajunge. Aşa că lupt prin toate mijloacele să ne ocupăm locul de fiinţe umane pe planetă, nu doar de IP-uri. Cătăline faci cum crezi tu că e mai bine. Baftă în continuare. Şi mersi de sfaturile primite de la tine.

  9. Imi pare rau de ceea ce se intampla…
    Cred ca greseala a fost aceea de a semana prea mult cu Facebook-ul.

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)