Aug 132011
 

Scriu acest articol mai mult dintr-un fel de necesitate personala de a imi pune gandurile intr-o oarecare ordine si logica.

Desi nu am facut act de prezenta la manifestarile blogosferice romanesti, am avut suficient de mult timp si chiar interes sa urmaresc cine joaca, cum joaca, de ce joaca, pentru cine joaca si mai ales pentru ce joaca. Cred ca pot sa trag cateva concluzii sau cel putin sa pot sa spun ca am o oarecare idee despre fenomen. Nu, nu am pretentia unui social media expert si am tinut tot timpul departe de mine gandul de a incerca sa ma setez sau prezint ca un influencer, desi am crescut o comunitate de cateva mii de bloggeri. Ca exista un numar x de oameni care intamplator au aceeasi viziune ca si mine in ce priveste unele subiecte, este o alta discutie si care poate fi abordata doar din perspectiva unui palier de egalitate de care ma bucur eu.

Totusi, ce vreau sa scriu acum este legat mai mult de reactiile aparute dupa anuntul ca tB.ro se inchide. Cumva s-au incadrat in asteptarile pe care le aveam, dar cu cateva exceptii. Nu voiam sa scriu despre aceste exceptii, insa mi-au ridicat foarte multe semne de intrebare si chiar m-au pus intr-o oarecare dificultate. Dincolo de mailurile, sms-urile si ferestrele de messenger ce sareau ca floricelele de porumb in care amici, prieteni si foarte multi utilizatori isi exprimau parerea de rau, tristetea, indignarea sau chiar isi manifestau dorinta si intentia de a salva portalul, in primele ore de la publicarea articolului a venit prima oferta concreta de cumparare. Si ma gandeam, in capul meu, ca este o gluma in linia pe care o deschisese Titus in comentarii. A doua zi de dimineata, dupa o noapte lunga in care am “sarbatorit” decizia, am gasit inca un mesaj ce se inscria in acelasi registru, dar era ceva mai nuantat si am inteles nuantele in intalnirea ulterioara.  Surprize, surprize, cand ma intorceam spre casa de la acea intalnire, suna telefonul si in nici 2 ore deschideam un nou front de discutii pe marginea aceluiasi subiect. In dimineata zilei de Vineri am baut a doua cafea a zilei vorbind din nou despre acelasi lucru, dar de data asta cu cei care au lansat primii invitatia. Dupa pranz, a urmat un schimb de mailuri ce aveau cumva exact acelasi subiect, dar intr-o nota ceva mai deschisa, calda si foarte sincera. Iar pentru asta multumesc, inca odata si din tot sufletul! Defapt, a fost “discutia” care m-a facut sa-mi dau seama ca cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac acum este sa ma dau un pas inapoi si sa privesc, din nou, toata situatia in ansamblu.

Intrebarea ce mi-a venit firesc in minte, dincolo de toate celelalte intrebari care incearcau sa gaseasca cea mai buna alegere din optiunile ce mi s-au oferit, este totusi cea care m-a facut sa-mi dau seama ca ar trebui sa mai fumez niste tigari pe marginea subiectului, eu cu mine. Cum se face ca deodata, toateBlogurile.ro a devenit atat de interesant? Cum se face ca apar in 2 zile, cu tot cu intrebarea lui Vasile Manu, 4 intentii de preluare, dintre care 2 pentru exit total si contra unor sume decente si sensibil egale, dar si o propunere ceva mai nuantata de a continua proiectul printr-un contract in participatiune?
Despre intentia lui Manu, probabil mai mult o gluma, scriu deoarece a fost facuta oarecum public prin comentariul lasat la articol. Pe ceilalti nu-i nominalizez si daca voi face vreodata asta va fi doar daca si dupa ce se semneaza, in functie de ce cadem de acord sa comunicam.

Va spun sincer, cu mana pe inima, ca nu eram pregatit pentru asa ceva. Daca as fi avut un asemenea calcul in cap nu as fi lansat anuntul de inchidere, ci as fi inceput sa sap in directia asta. Macar atata lucru ma duce si pe mine mintea. Daca voiam sa vand, m-as fi straduit sa “coafez” platforma cat mai bine, nu sa o pun in situatia de a parea un chilipir. Poate gresesc, insa va asigur ca va fi orice altceva, dar nu un chilipir.

Nu am facut nicio clipa o evaluare a cat as putea sa cer pentru acest portal si probabil ca sunt in cea mai nepotrivita si subiectiva pozitie de a putea sa fac eu asta. Iar aici vine defapt partea cea mai grea si cumva motivul pentru care in momentul asta imi pun tot felul de intrebari existentiale.

Dincolo de parerile de rau si ofertele primite, asa cum ma asteptam, au aparut si articolele in care sunt pus la zid si executat pentru ca am avut indrazneala sa gandesc, creez, muncesc si sa investesc in ceea ce am crezut eu de cuvinta ca pot si vreau sa fac cu timpul meu si pe banii mei. Cred ca nu am sa inteleg niciodata genul asta de raportare la munca altora. Cei mai multi dintre ei habar nu au ce inseamna sa te apuci de asa ceva, sa pierzi ore intregi cautand solutii si sa le pui in practica, nu isi imagineaza cu cate probleme poti sa te confrunti real sau ce inseamna financiar o asemenea investitie. Au impresia ca daca au invatat sa instaleze un WordPress, stiu tot si incep sa scrie despre cum Google e de rahat, Facebook e prost, Zelist ii fura, iar toateBlogurile este o mizerie pentru ca e facut de unul pe care nu pot ei sa-l sufere.
Nu am sa incep sa le raspund nominal, nu merita efortul! Cei care chiar muncesc si stiu ce inseamna asta, tac si ma cauta ca sa-l cumpere. Daca au existat totusi momente cand am avut reactie fata de unele lucruri care s-au spus despre tB.ro, a fost atunci cand eram acuzati aiurea si pe nedrept de tot felul de prostii imaginare. Dar altfel, ma gandesc ca nu are niciun rost sa stau sa le explic ca diferenta dintre noi este ca eu macar am incercat sa fac mai mult decat sa vorbesc despre munca altora. Cat si ce am reusit sa fac, poate ca este discutabil sau poate fi abordat din mult mai multe perspective decat pot sa-si imagineze ei. Iar aici vorbesc doar despre online, pentru ca daca ar trebui sa deschid alte capitole din viata mea si le-as vorbi despre alte lucruri pe care le fac sau stiu sa le fac, sunt sigur ca s-ar pricepe si la ele mai bine decat mine :))
Pentru linistea celor care rostogolesc zilele astea filmarea de la Net Start Up, din care oricum nu inteleg nimic saracii, promit ca am sa explic acel episod intr-un articol viitor si voi reposta articolul audio pe acea tema. Poate ca atunci vor intelege unii dintre copiii astia de ce am fost eu considerat “obraznic” acolo. Daca cumva trebuia sa fiu umil  si nu mi-a iesit chestia asta, probabil ca am fost obraznic.
Cel mai tare m-a facut sa zambesc insa faptul ca a avut reactie pana si smardoiasul blogosferei. Il stiti, baiatul ala de cartier putin trecut pe la scoala, cat sa stie despre ce au invatat ceilalti, dar care se lauda mai mult cu “scoala vietii” si prin agresivitate si tupeu ii tine pe unii la distanta, face pe alfa pentru cativa baieti lipsiti de directie proprie, ii face sa zambeasca condescendent pe unii care isi calculeaza pragmatic ca mai bine nu te pui cu nebunul si ti-l faci prieten sau e folosit de altii ca si coada de topor atunci cand interesele o cer. Iar pentru ca i s-a dus buhul de “baiat fin” acum se lauda si foloseste ca argument suprem faptul ca pe el il stiu toate cartierele din internet, asta pentru ca in Romania si unul ca Gore din Cluj devine vedeta. Poate vi se pare exagerata comparatia, dar cred ca doar mediul de manifestare difera.

Ca o concluzie, cred ca weekend-ul asta am sa incerc sa-mi dau seama daca circul isi mai merita painea sau daca painea se poate face si fara circ. Nu de alta, dar nu mi-a placut niciodata formula “paine si circ”.

Toate bune!

  20 Responses to “Paine si Blogosfera”

  1. […] navigation ← Previous Next […]

  2. […] Post navigation ← Previous Next → […]

  3. Stii, daca am avea mai mult timp la dispozitie, timpul si-ar pierde valoarea.
    Iar telul nu e cel care impulsioneaza un om, ci visul(telul poate fi atins, visul nu), cel care crede asta trece printr-o viata superficiala ce nu se va putea bucura de clipele minuscule.

  4. Iti doresc succes in tot ceea ce vei intreprinde in viitor! Nu fi amarit caci nu ai de ce.Ai realizat ceva,chiar daca acum trebuie sa te opresti.Continua sa visezi si mai ales mentine-ti pasiunea si credinta ca vei reusi.In fond tu nu ai esuat,ba dimpotriva! Dovada cea mai buna sunt mesajele primite.
    Cu stima,Agatha

  5. sunt nervos si probabil incoerent dupa 24 de ore de munca si cateva beri as vrea sa-ti spun multe dar sigur n-o sa reusesc acum cand rata mea in CHF a ajuns de la 2600 la 4500 probabil ar trebui sa renut si sa-mi las copilul(care este dependent de pc)sa se descurce, iar eu sa stau linistit cu chirie (de banii astia) si el sa joace turca cum faceam si eu la 12 ani. Munca (ma blocheaza acest cuvant) nu are legatura cu rasplata mai exista si pasiunea, bunulsimt ,discretia Alege tu

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)