Jun 272013
 

Imi amintesc, foarte clar, desi eram un copil de doar 5 – 6 ani, cat de fascinat eram de instrumentele muzicale. Ma atrageau ca un magnet mai toate jucariile ce imitau cumva instrumentele serioase.

De la chitarile de jucarie si pana la fluierele cumparate de pe marginea drumului din excursiile cu parintii sau de la acordeonul unui lautar pe care-l admiram cum mangaia clapele ce transformau sufletele oamenilor pe la cumetriile de familie si pana la muzicuta pe care am descoperit-o intr-un sertar al parintilor, orice instrument muzical reprezenta pentru mine o lume fascinanta. Cumva, am avut intotdeauna dorinta de a invata sa cant la un instrument.

 

Surpriza pe care am avut-o mai tarziu cand am vazut o poza cu tata cantant la chitara, avand perciunii lungi pana spre barbie si fiind imbracat cu o o camasa inflorata si o pereche de pantaloni evazati, nu am sa mi-o scot niciodata din cap. Il stiam ca fiind un om serios, cap de familie responsabil, aproape ursuz si avand o meserie care nu avea nicio tangenta cu muzica. La inceput mi-am zis ca probabil doar s-a pozat si el cu o chitara in mana, dar aveam sa aflu ca in tineretile lui cantase nu doar la chitara, ci chiar si la corn englez, iar muzicuta pe care o descoperisem fascinat in casa era a lui si chiar stia sa cante la ea.

Din pacate, viata, responsabilitatile, munca,  ratele, casa, familia si cei doi copii l-au facut sa uite ca in tineretile lui purta camasi inflorate,  pantaloni de hipiot, avea Mobra si bataturi de la chitara. Povestile din tineretile lui pareau pentru mine un fel de film din anii 70, iar mesajul de fond era ca “a fost odata!”. Nu, nu se lauda deloc cu acea tinerete ingropata cu buna stiinta, ci chiar incerca sa-mi transmita intr-un fel “educativ” ca viata e mai serioasa de atat si ca “vagabonzeala aia” e o chestie de care nu e foarte mandru, dar cumva ochii ii sclipeau intr-un anumit fel, iar zambetul ii trada nostalgia.

A refuzat sa-mi cumpere chitara si s-a eschivat de fiecare data cand am incercat sa-l rog sa ma invete sa cant la chitara. Desi as fi putut avea chiar in casa cel mai bun profesor de chitara, nu m-am putut bucura de asta. Nu-l condamn si inteleg, cu mintea de acum, ca incerca sa-mi dea un traseu pe care el il considera mai important.

Multi ani mai tarziu, cand era prea tarziu sa mai fac din chestia asta o preocupare serioasa, mi-am cumparat prima chitara. Am invatat cateva acorduri, o folosesc doar ca refugiu personal in zilele cand simt ca viata serioasa ma copleseste, dar stiu, intr-un mod dureros de lucid, ca nu sunt si nu voi fi niciodata un chitarist. Privesc insa cu admiratie si usoara invidie la cei care chiar stiu sa cante la chitara, la cei care au inceput mai devreme sa faca asta, au avut rabdare, pasiune, au exersat constant si mai ales au avut puterea de a nu abandona pasiunea care le-a incantat adolescenta. Deoarece chitara mea sta in RSS Pub, la dispozitia cui vrea sa cante,  ca o nota ironica si plina de umor, datorita unora dintre ei aflu si eu cat de bine suna chitara mea si ce s-ar putea canta pe ea :).

Ei bine, povestea de mai sus, deloc romantata, sta la baza serii de Joi din RSS Pub. Este motivul pentru care am initiat “Joi de Folk”, este placerea mea vinovata, este bucuria mea egoista de a avea in cafeneaua bloggerilor o seara in care sa fiu in compania unor oameni care chiar stiu sa cante si pentru care chitara este mai mult decat un obiect, lasat discret intr-un colt, cu care sa impresionezi vreo tanara careia sa-i cuceresti inima doar cu ideea ca stii sa canti si la chitara. Marturisesc ca, o vreme, chitara mea chiar si-a facut bine treaba doar in felul asta :)

Tocmai de aceea, indraznesc sa te invit si pe tine, draga cititorule, chiar daca stii sau nu stii sa canti la chitara, sa te bucuri de o seara in care Adrian Lupu iti canta, te lasa sa canti si iti aduce prieteni care, printre multe alte lucruri, stiu sa cante si la chitara.

Te invit sa te bucuri de oameni si chitari, la “Joi de Folk“, in RSS Pub, pe Popa Nan 3A, de la ora 20:00!

 

Victor

ps

Da, daca vrei sa canti, avem o chitara si pentru tine.

  One Response to “Oameni si chitari”

  1. Foarte interesant acest articol

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)