Feb 082012
 

Daca ar exista un aparat care sa masoare frecventa cu care un anumit cuvant este utilizat in media, intr-o anumita perioada de timp, atunci probabil ca masuratoarea pentru cuvantul “dictator” ar trebui sa devina un fel de etalon pentru curajul “patriotului nationale” sau lasitatea etnogenetica a celor ce ocupa fizic, dar nu si mental,  spatiul Carpato-Danubiano-Pontic.

Personal, cred ca exista o relatie de inversa proportionalitate intre libertatea de a guita acest cuvant, de la orice tribuna, in orice context, cu trimitere catre oricine si libertatea indivizilor care-l percep ca pe o realitate doar pentru ca pot sa-l pronunte fara teama. Da, ironia este ca poti pronunta linistit si de cate ori vrei tu acest cuvant, tocmai pentru ca nu traiesti intr-o dictatura. Intr-o dictatura reala acest cuvant dispare din vocabularul media sau personal de aiurea. Iar pentru a incheia rotund afirmatia, dar si pentru a ramane in cercul logic ce sustine argumentul, am sa-ti amintesc si faptul ca lucrurile despre care nu vorbesti, nu inseamna ca nu exista.

As putea sa ma invart mult si bine pe aceast exercitiu de logica, dar ma tem ca as ramane in caldarea in care se invart deopotriva si cei care striga astazi “dictatooruuul!”, cat si cei care incearca sa isi apere asupritul conducator. Ironia este ca toata lumea stie ca un individ din carne, oase si sange, nu poate fi mai mult decat ce spun cei din jurul lui despre el ca este. Jucatorii din ambele tabere stiu ca, in realitate,  dictatorul nu exista. Ei stiu bine ca orice sistem organizational are nevoie de o imagine, de o poza pe care sa o puna in geamul constructiei piramidale.

Incerca sa iei o pauza de la Antena 3, Realitatea tv, Romania tv, OTV sau B1 tv si sa te uiti de 2 ori la un film facut de Chaplin si lansat in 1940. The Great Dictator (1940) este metafora perfecta ce explica de ce dictatorul nu exista!

Daca ti se face mila de bietul prizonier al sistemului pe care-l conduce, sa nu-l compatimesti! Pana la urma, fiecare om isi are pretul sau, iar pentru suma corecta sunt multi cei care ar face coada la oficiul fortelor de munca pentru dictatori. …mai mult sau mai putin “jucatori”.

Nu Basescu, Ponta, Antonescu sau Dan Diaconescu ma sperie, ci cei care ajung sa vorbeasca cu vehementa, pasiune, incredere, interes sau ura despre oricare dintre ei. Nu mai cred de multa vreme in activismul politic sincer si am inteles foarte bine ca, in jocul asta, fiecare incearca sa-si gaseasca un loc, mai sus sau mai jos, in piramida rasturnata a intereselor de grup in care dictatorul se afla atat in varf cat si la baza.

Nu Dan Diaconescu ma sperie, ci poporul sau!

Ca si in cantecelul de mai jos, nu individul despre care ajungem sa vorbim toti este problema, ci felul in care o facem si faptul ca, indiferent de care parte a cuvantului “dictator” ne aflam, il validam si-l asuprim in egala masura. Andries nu canta despre sef, ci despre subalternul care se construieste pe imaginea ideala sau imperfecta a unui sef.

  5 Responses to “Dictatorul asuprit”

  1. Interesanta perspectiva. Numai sa nu uiti ca uneori schimbarea unghiului nu modifica musai problema ci influenteaza rezultatele.

  2. Victor eu calatoresc foarte mult si sunt oarecum rupt de “Realitatea” ,foarte bun acest punct de vedere(articolul de mai sus) dar,acest fenomen,daca ii pot spune asa, nu va dispare cred eu niciodata si exista pretutindeni in lumea asta,dar depinde de cit mult sunt mediatizate personajele.

  3. Victor,eu urmaresc CNN,BLOOMBERG,BBC,dar si cele de divertisment,faina melodia cantata de Andries.
    p.s.te-am trecut in blogroll.

  4. Eu am ales de vreo 3 ani sa nu mai urmaresc emisiuni de genul. Nici macar amuzante nu mai erau, asa ca prefer sa ma uit la Duck TV decat la asemenea mizerii.

  5. Ai mare dreptate , problema ,cred eu , sunt defapt cei care creaza o asemenea imagine atribuita unei persoane sau grup de persoane . Fara sa ne dam seama prin ” divinizarea” unor personaje defapt ne desconsideram pe noi din ce in ce mai mult.

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)